Era odată un băiat pe nume Andrei care trăia într-un sat mic și înzăpezit. Într-o zi, când ieșea la joacă în curte, a decis să facă un om de zăpadă. A adunat zăpada și a început să facă un omuleț mare și rotund. L-a îmbrăcat cu un fular și i-a făcut un nas roșu dintr-un morcov.
Omul de zăpadă părea foarte vesel și prietenos și Andrei s-a bucurat de realizarea sa. În acea seară, când a fost culcat, a văzut prin fereastră că a început să ningă iar omul de zăpadă lui a devenit tot mai mare și mai rotund.
A doua zi, Andrei a ieșit din casă și a văzut cu surprindere că omul de zăpadă pe care l-a făcut a prins viață! Omul de zăpadă a început să danseze și să se plimbe prin curte, făcându-l pe Andrei să râdă și să se simtă fericit.
Cei doi au petrecut întreaga zi împreună, construind un fort din zăpadă și făcând bătăi de zăpadă. În timp ce se distrau, Andrei a realizat că nu mai simțea frigul și că omul de zăpadă vorbea cu el. Au petrecut împreună o zi minunată plină de distracție și aventură.
După acea zi, omul de zăpadă a devenit un prieten de nădejde pentru Andrei. În fiecare zi, se jucau împreună și descopereau noi lucruri în satul lor înzăpezit. Omul de zăpadă îi povestea tot felul de povești și îi arăta locuri minunate să exploreze.
Pe măsură ce zilele treceau, omul de zăpadă devenea tot mai cald și Andrei realiza că era prietenul său cel mai bun. Așa s-au bucurat de iarna lor minunată, până când zăpada a început să se topească și omul de zăpadă a dispărut.
Andrei a rămas cu amintiri frumoase și cu un prietenie de neuitat alături de omul de zăpadă. Și de atunci, în fiecare iarnă, Andrei găsea bucurie și fericire știind că omul de zăpadă este undeva, mereu în preajma sa.